Casa bunicilor

Pășeam încet și cu frică. Pășeam pe un covor colorat în nuanțe arămii, spre casa bunicilor. Era toamnă. Totul în jur era gri și urât.Aveam toamna în suflet. Bunicii mei muriseră de ceva timp, însă eu nu puteam accepta încă ideea. Când mergeam la casa lor, mă luau mii de fiori.  Parcă îi vedeam acolo ca altădată, așteptându-mă. Toate amintirile copilăriei mi se trezeau cu fiecare pas pășit pe cărarea care ducea spre casă. În stânga și-n dreapta, erau copacii sădiți cu drag de tataie. Nu mai aratău la fel ca odinioară. Erau neîngrijiți și parcă plângeau…parcă îl plângeau și ei. Florile care îi erau atât de dragi mamaiei, abia se mai zăreau una câte una, aștepându-și moartea. Nimic nu mai era la fel. Moartea lor a schimabat totul. Pereții casei se surpau, vopseaua de pe garduri se coșcovea, tabla de pe casă ruginea…Dacă bunicii ar mai fi fost în viață și ar fi văzut cum toată munca lor de-o viață zăgea în mărăcini, abandonată și uitată, cu siguranță ar fi murit din nou.Atunci mi-au venit vorbele lui tataie în minte: ” Draga mea nepoțică, să știi că în viață nu contează dacă ai puțin, ci contează să știi ce să faci cu acel puțin.” 


Așa a început aventura vieții mele. Și nu orice aventură: Am decis să amenajez grădina și casa bunicilor. (Un lucru extrem de greu…am realizat mai târziu).Venea primăvara. Voiam ca în memoria lor să iau atitudine și să mă apuc de treabă. Simțeam că trebuia să fac asta. Ei ar fi fost tare mândri de mine așa cum erau și când trăiau. Mereu mă încurajau în tot ce voiam să fac, indiferent de era o trăsnaie sau ceva aparent imposibil. În ei găseam sprijinul de care aveam nevoie când toți ceilalți nu credeau în mine și mă considerau doar un copil. Pot să spun că am făcut o ramă foto, un scăunel  cu ajutorul lui tataie în copilărie. Deci…dacă atunci am putut face asta…acum că am crescut, nu pot avea eu grijă de munca lor?

Zis și făcut. Bine…nu chiar făcut…Mi-au trebuit câteva zile să mă organizez, să caut informații, să analizez terenul, să vad de ce am nevoie, să văd cu ce să încep și tot așa.Am făcut o listă într-un final:

  1. motocoasă (primul pas pe care l-am avut de făcut, a fost să tund toate buruienile care invadase curtea)
  2. fierăstrău cu motor ( pentru tăierea ramurilor copacilor- curățare)
  3. scule electrice ( am rămas șocată câte chestii am găsit și de care habar nu aveam că îmi vor folosi la ceva într-o zi).

Gtools_mic-300x240Toate lucrurile au fost cumpărate de pe  GTools , un site cu produse de bricolaj, la prețuri foarte bune, cu peste 20 de ani de experiență pe piața sculelor și echipamentelor tehnice. În caz că doriți să vă amenajați grădina sau/ și casa, aruncați un ochi și veți rămâne plăcut surprinși.

Am cumpărat tot ce aveam nevoie, bineînțeles cu ajutorul lui Nea Gică, un meșter iscusit, și m-am apucat de treabă. Am pornit motocoasa tare sigură pe mine. Mi-a cam dat de furcă, fiindcă nu știam cum funcționează, dar în cele din urmă am reușit ( am devenit expertă acum).

M-am cățărat ca maimuța prin copaci și am tăiat fiecare ramură care mi s-a părut ca nu își are locul, cu fierăstrăul cu motor.

Cu ajutorul tatălui meu, am făcut gardul, geamurile și ușile.Am adus vopseaua și le-am vopsit. Totul arăta altfel. Eram împlinită sufletește. Eram fericită că am putut să fac ceva cu mâna mea.

Înainte să plec acasă, am trecut pe la cimitir și am plantat flori pe mormintele lor ca semn de mulțumire și admirație. Au fost doi oameni deosebiți cărora le simt lipsa în fiecare zi.


Articol scris cu emoție și puțină pricepere în ale meșteritului pentru Proba 15 SuperBlog 2015.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s