Voi trăi veșnic în inima ta

”- Te rog, lasă-mă, Darius! Te rog, vreau să plec. Mă va durea faptul că plec, dar mă va durea și mai tare dacă rămân. Te rog, lasă-mă să plec fără să mă uit în  urmă!”

Așa au sunat vorbele ei când m-a părăsit.Când am cunoscut-o, eram student la psihologie, stăteam într-o cameră de cămin cu încă 5 băieți și nu aveam bani. M-a părăsit fără să se uite în urmă fiindcă am lăsat-o să facă asta. I-am respectat dorința. Mereu obișnuiam să îi fac pe plac doar ca să o văd zâmbind, să o văd fericită. Era tot ce voiam, ce căutam la o femeie. Când m-am dus la facultate la București, mi-a fost extrem de greu.  Pe lângă faptul că eram departe de casă și de ai mei, mai aveam și o problemă cu fetele. Oricât încercam să le atrag atenția, ele râdeau mai tare de mine ori mă îgnorau. Mă făceau să mă simt ultimul om..așa că am renunțat să mă mai îndrăgostesc până….până a apărut ea.

Ea gingașă ca o primăvară, eu posomorât ca o toamnă. Eram pe o bancă în fața facultății citind o carte. Lângă mine, subtil, se așează o domnișoară. Am ignorat-o total fiindcă eram prea concentrat la cartea mea. Stă câteva minute lângă mine și cu o voce tremurândă îmi șoptește: ”- Bună. Eu sunt Amelie și sunt nouă pe aici.”

M-a fermecat. M-am blocat. Era prima fată care mă băga în seamă chiar și pentru a-mi spune un simplu ”Bună”. Era altceva. Era Ea. Era Amelie.

Și așa a început totul. Era tot ce mi-am dorit. Când m-am așteptat mai puțin, atunci a apărut Ea și a făcut ca zilele mele să capete un sens. Nu conta că nu am bani, că nu am mașină, casă, conta doar faptul că o aveam pe ea. Lucrurile dintre noi au mers foarte bine, ne iubeam, ne făceam planuri.

Eu eram deja student la master, iar ea în ultimul an. Am fost alături unul de celălalt, până când ceva s-a întâmplat. Fiind în ultimul an la Psihologie, i s-a oferit ocazia ca după Licență să meargă în Cluj să lucreze acolo ca psihologul unei firme. Oferta aceasta a zdruncinat-o și a pus-o pe gânduri. Era șansa vieții ei să aibă o carieră și mai ales atât de repede. Ideea o încânta…dar..cum rămânea cu noi? Eu în București, ea în Cluj…Pentru mine nu ar fi fost imposibil, dar ei îi era frică de o relație la distanță. O iubeam, o înțelegeam, dar nu m-am putut pune în calea dorinței și fericirii ei. Așa că…am lăsat-o să plece privind-o plângând.Era singura persoană care aș fi vrut să fie lângă mine pentru tot restul vieții și totuși am lăsat-o să plece.

Trebuia să mai stea încă 15 zile în București. M-a rugat să nu o sun, să nu o caut fiindcă e mai bine așa. Am lăsat-o. I-am respectat dorința.

Mai rămăsese 2 zile până la plecarea ei. Eu nu-mi puteam reveni, nu acceptam ideea, nu puteam să o pierd, pur și simplu nu voiam asta. Dar…se spune că dacă iubești o persoană, o vei lăsa să plece să-și caute fericirea și vei fi fericit dacă o găsește, chiar dacă fericirea ei nu ești tu. Și așa am făcut…până ce m-am întâlnit cu un prieten fiindcă simțeam că înnebunesc. I-am povestit bietului meu prieten cred că de cel puțin 3 ori cele întâmplate. Mă privea cu milă. Eram neîngrijit, nemâncat și supărat. Distrus. După discuția cu el, am plecat acasa puțin mai bine și am adormit.

buchet-de-irisi-si-trandafiri-albi-1sIYZ.jpgA doua zi dimineață, telefonul îmi sună. Era ea. Așteptam să mă sune..era ziua plecării.

”- Hei. Bună dimineața, somnorosule. Mai dormi mult? Ce faci? Cum ești?”

”- Mhhmmm, Neața. Bine. Dormeam. Tu ce faci? Ai plecat?”

”- Încă nu am plecat…șiii…mulțumesc pentru flori! Sunt foarte frumoase.”

”- ??? Mmmm…ai avea un minut să ne întâlnim? Te rog.”

”- Sigur. Ne vedem la cafeneaua din colț peste o ora. Ok?”

”- Ok. Așa rămâne!”

Buimac de somn și neînțelegând despre ce flori vorbește, îmi sun prietenul cu care am vorbit și îl iau la rost. Am aflat că el i-a trimis florile din partea mea și am mai aflat și că i-am zis până și adresa unde stă . ( fără să îmi dau seama..ce ”bou” am fost )

flori5Văzându-mă abătut și supărat, prietenul meu i-a trimis un buchet de flori cu un mesaj: Dacă vei pleca, mă vei lua cu tine fiindcă eu voi trăi veșnic în inima ta. Ai grijă de tine. Te iubesc. Darius.

Nu m-aș fi gândit la asta. Nici nu am știut că se fac livrări flori în București. A găsit o florărie online care face livrări la domiciliu și a făcut isprava. A comandat flori pentru fosta/ actuala mea iubită. Ăsta da prieten!

M-am întâlnit cu ea și mi-a mulțumit din nou. Era așa fericită. Fața îi radia. Mi-a povestit cum se pregătea să iasă din casă când curierul a sunat și i-a spus că are un cadou pentru ea:  ”flori cadou”. Nu s-a așteptat ca cineva să îi trimită flori.  Mesajul, însă, a impresionat-o și a făcut-o să se întoarcă. Și-a dat seama că orice ar face, nu poate renunța la mine, la noi. Cât despre locul de muncă oferit în Cluj, a renunțat la el. Din acea zi am rămas împreună și ne-am promis că nu vom mai pune în astfel de situație relația noastră.

Prietenul meu care a făcut isprava, ne-a devenit naș. Îi mulțumesc  de fiecare dată când ne vedem pentru gestul pe care l-a făcut: mi-a adus-o înapoi pe Amelie. Dacă nu ar fi fost el cu descoperirea lui genială cu livrarea florilor la domiciliu, viața mea astăzi ar fi fost altfel, ar fi fost anostă. Mă bucur că s-a întâmplat așa. Ce am învățat eu din asta? Să o iubesc mai mult pe Amelie și…să o surprind din când în când cu flori comandate de la o florărie din București, aceeași care ne-a adus împreună.flori-1.jpg

Prietene drag, îți mulțumesc.

Amelie, te iubesc.


Articol scris pentru SuperBlog Spring 2016

 

Un gând despre “Voi trăi veșnic în inima ta

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 10. Buchete surpriză! Flori livrate acasă sau la birou!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s