Cer

Încă mai răsfoiesc povestea noastră în minte. A trecut atâta timp, dar parcă a fost ieri totul. Atât de bine îmi aduc aminte fiecare cuvant, fiecare gest, fiecare clipă.Totul părea gri până ai apărut tu. Nu am cerut nimic și totuși mi-ai dat. În schimb, tu ai cerut, iar eu nu ți-am dat. Și nu fiindcă n-aș fi vrut, ci fiindcă-mi era frică să  nu greșesc. Frică să nu pierd războiul cu mine.

Și până la urmă asta am făcut: am pierdut războiul cu mine, dar te-am pierdut și pe tine. Când am început să cer. Atunci a fost momentul când am pierdut. Când am început să-ți ofer. Atunci a fost momentul când te-am pierdut. Ai plecat.

Oare e târziu acum să-ți mai cer ceva?

Oare e prea târziu să-ți cer acum o îmbrățișare, o vorbă, un salut? E târziu să depănăm amintirile uitate într-un sertar ascuns în inimile noastre?

Și totuși…azi îți cer. Azi îndrăznesc să-ți cer o oră și-un cer senin. Să fim doar noi doi și să visăm. Să ne privim în ochi fără să ne spunem nimic. Poate așa vom înțelege totul. Azi te vreau, te caut și nu te găsesc.

Azi…cer..senin fără tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s