S-a răcit ceaiul

Mi-e dor de tine iub. Mi-e dor de tine când erai îndrăgostită de mine…când îmi spuneai că mă iubeşti şi vorbeai de emoţiile şi sentimentele tale pentru mine…Când eram şi eu „iub”….727c9c19f14600097358086b6c099289Sunt eu..nenorocitul care s-a îndrăgostit de tine din prima zi când am ieşit la un ceai. Eu..cel care şi-a găsit un scop în viaţă în a te urma şi a te face fericită..Cel care nu s-a mai considerat uman de atat de multă vreme încât a uitat cum e să îi bată inima .

E începutul, aşa că totul e roz. Eşti fascinată de mine, iar poveştile mele sunt cele mai tari pe care le-ai auzit vreodată…Şi eu mă simt important. Mă simt bărbat pentru că tot ce am învăţat cu celelalte, pot pune în practică cu femeia pe care o iubesc.

Dar..ceva s-a schimbat. Nu mai ai nevoie de mine. Ţi-ai dat seama că nu-ţi permiţi să fii îndrăgostită. Te descurci singură cu orice lucru şi eşti îndemnată să fii singură de toate citatele feministe pe care le găseşti online. Tu nu vrei să suferi. Nu vrei să rişti. Dar..faptul că ai fost îndrăgostită de mine cândva nu te lasă nici să mă fugăreşti.. Aşa că..eşti indiferentă. Poate că nici tu nu ştii ce vrei, iar asta doare al naibii.

Da! Şi bărbaţii suferă. Nu sunt doar nişte monştri care merg de la o femeie la alta, lăsând în urmă dezastru. Poate că tu eşti singura care l-a înţeles sau care i-a oferit un scop în viaţă. Îi spui că îl iubeşti, dar…Ce s-a întamplat? De ce să alegi să te închizi în tine şi să nu îi spui nimic? De ce să alegi ca cel care e dispus să îţi ofere totul să devină doar o opţiune pentru tine? Ai găsit altceva mai bun? Sau..vrei doar să te protejezi gândindu-te că te va face să suferi ca ceilalţi?

Suntem sătui de răspunsuri ca „sunt bine”, „nu am nimic” sau „îmi voi reveni”, în acelaşi timp în care întoarceţi capul când vrem să vă sărutăm pe frunte sau vă ascundeţi mâna în buzunar când mâna noastră v-o caută.

Suntem bărbaţi. Suntem cei care vă iubesc şi suferim. Suferim când nu vreţi să vorbiţi cu noi deşi ştim că ceva nu e în regulă. Suferim atunci când nu vă puteţi hotărî dacă ne mai vreţi lângă voi sau nu, dar totuşi faceţi să ne simţim neimportanţi în faţa voastră. Suferim atunci când ştim că dragostea şi resursele noastre sunt nelimitate în ceea ce vă priveşte, dar totuţi voi apelaţi la „un prieten”. Suferim atunci când nu vă obosiţi să răspundeţi la un mesaj din partea noastră, dar totuşi îi trimiteţi un pupic unui necunoscut care trimite acelaşi mesaj la cel puţin zece dintre voi. Şi toate astea, doar pentru că eşti o „femeie puternică”, iar cel care şi-a deschis sufletul în faţa ta şi te iubeşte fără niciun interes „ar putea fi” ca ceilalţi.

Acum că s-a răcit ceaiul, iar ultima rămăşiţă de umanitate din noi e pe ducă, ce e de  făcut? Vă veţi hotărî să ne iubiţi sau vă veţi retrage în citate care vă învaţă că bărbaţii nu merită nimic?


Probabil că eu nu merit ca cineva să sufere pentru mine. Dar tu, cea care ai citit asta gândindu-te că e corect ceea ce faci, cu siguranţă nu meriţi nici tu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s