Nu avem timp să facem toate greșelile.Democrație sau nu?

„Democraţia este dictatura adevărului.”

– Victor Martin

M-am născut în 1994 când oamenii abia se obișnuiseră cu democrația. De fapt, marea majoritate încă trăia cu frică, cu limite și nu își permiteau să viseze prea mult. Regimul comunist le-a luat strălucirea din ochi, unele libertăți, dar măcar aveau un loc de muncă stabil, iar asta îi mulțumeau parțial. Nu are rost să dăm timpul atât de înapoi ca să povestim ce a fost bine și ce nu la comunism pentru că nu mai are niciun rost. Acum, suntem un stat democrat, o țară în care se fac petiții online pentru aproape orice: de la salvarea pisicilor care se adăpostesc iarna sub capotele mașinilor,includerea iei românești în patrimoniul UNESCO, până la limitarea risipei alimentare. Pentru mine, democrația are și avantaje, dar și dezavantaje.

„Când un guvern se teme de cetățeni, e democrație.
Când cetățenii se tem de guvern, este dictatură.”

                                            – Thomas Jefferson

Degeaba facem noi referendum-uri dacă nu știm ce vrem cu adevărat. Pentru mine, democrația din țara noastră semnifică fix faptul că fiecare este liber să facă ce, cum, când VREA. Odată cu democrația instalată în România, oamenii au devenit pe zi ce trece mai individualiști, mai reci și lipsiți de sentimente, compasiune, toleranță, acceptare, empatie. Este un adevăr trist și poate că mulți dintre voi nu îmi veți da dreptate în primă fază, dar vă provoc la un exercițiu foarte simplu:

-De ce atunci când vedem un om căzut pe stradă nu mergem să vedem ce se întâmplă cu el? Pentru că..DEMOCRAȚIE-De ce să fac eu asta? Mai sunt și alții… Și uite așa trecem nepăsători unii pe lângă alții.

-Atunci când vedem că o femeie este agresată pe stradă de către un bărbat, de ce nu ne ducem să o salvăm, să luăm atitudine?  Pentru că…DEMOCRAȚIE.- Dacă mă va lovi și pe mine? Poliția ce face? Doarme?  Și uite așa devenim mai puțin empatici, umani.

-De ce trecem cu vederea lucrurile grave, iar pe cele nesemnificative le aducem mereu în discuție într-un mod negativ? Pentru că..DEMOCRAȚIE.

-De ce devenim din ce în ce mai nepăsători când vine vorba de alegeri, de politică, nu mergem la vot și totuși avem pretenții la un viitor mai bun? Cu ce rezolvăm dacă doar vorbim fără să acționăm?

democracy_mania-votul-tau-face-diferenta-1024x683

Și ar mai fi multe întrebări care, cu siguranță, vă vor face să coborâți ușor, ușor cu picioarele pe pământ.  Oamenii au înțeles prin democrație  libertate- libertatea unui deținut care tocmai și-a ispășit pedeapsa și a fost liberat. Libertatea unei păsări care a stat captivă pentru mult timp într-o colivie. Libertatea unui copil care a fost ținut în casă timp de 2 săptămâni pentru că a avut varicelă . Libertatea….libertatea asta ne-a costat foarte scump pe noi ca popor, ca țară. Datorită democrației și a oamenilor care au știut să „valorifice” bogățiile acestor meleaguri, am ajuns într-un punct în care ne întrebăm dacă mai avem vreo șansă? Ori..poate că era mai bine în comunism?

N-avem de unde să știm. Realitatea este cea de acum și trebuie să luptăm permanent pentru a răzbi zi de zi, oră de oră.  Democrație…asta au vrut mulți în `89..Dar oare câți dintre ei au știut ce înseamnă? Câți dintre ei au fost pregătiți pentru „puterea poporului” (din greacă,  demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere”, rezultând „puterea poporului”.) Câți dintre noi, știm ce responsabilități avem ca cetățeni, ca popor?

Românii au plecat ușor, ușor din țară. Și-au lăsat vatra, casa părintească și familia pentru bani. Copiii plâng în centre de plasament sau la asistenții maternali. Copiii sunt abandonați în spitale sau în cel mai rău caz, aruncați la ghenele de gunoi. Copiii nu au cui să spună mamă și tată fiindcă sunt plecați departe. Spitalele sunt pline cu microbi, cu paturi ruginite cu o vechime de 50 de ani. Bătrânii își plâng în pumni, anii bătrâneții și copii plecați printre străini ca să-și facă un rost. Le-au mai rămas doar casa construită pe banii munciți cu trudă în străinătate care este locuită doar o dată pe an și atunci, 2 săptămâni. Absolvenții de facultate nu au un loc de muncă după ce își finalizează studiile. Sunt nevoiți fie să se mulțumească cu o reconversie profesională, fie pleacă…tot în alte țări. Suntem țara în care un deținut primește mai mulți bani pe zi decât un copil. Suntem țara în care ți-e frică să ieși noaptea pe străzi fiindcă nu știi ce ți se poate întâmpla. Suntem țara în care mulți oameni suferă de depresie și ajung să clacheze. Nu interesează pe nimeni.. Suntem țara în care copii ne dispar fără urmă și nimeni nu știe de ei.. Suntem țara în care personajele negative ne conduc, fac legile, iar cei care ar putea cu adevărat să facă ceva, nu li se dau șansa, li se rup aripile. Suntem țara în care se moare pe capete pe drumuri, în accidente..Suntem țara în care educația se face încă pe principiul: Bătaia e ruptă din Rai. Suntem țara în care violența în familie este un lucru îngrijorător. ( Vă las AICI  un articol de citit ). Asta înseamnă democrație? – Dați-mi un bilet spre trecut sau unul spre viitor..doar dus. Și câte ar mai fi de zis…

Unbenannt
Fotografie preluată de pe egalitatedegen.md

Suntem o țară frumoasă. Suntem oameni frumoși și buni în adâncul sufletului, doar că, democrația a fost înțeleasă de fiecare prin propriul filtru. Fiecare are propria viziune despre democrație. Oamenii au devenit mai reci, mai fricoși, mai insensibili. Oamenii au uitat să fie oameni, să se ajute între ei, să fie uniți. Poate că v-am povestit prea mult despre părțile mai puțin plăcute. Poate că nu am scris aici ce ați fi vrut să citiți și veți sări cu vorbe precum:„ România e frumoasă, România e țara mea.” Nu contest acest aspect. Îmi iubesc țara,  iubesc graiul românesc, iubesc oamenii. Ceea ce am observat, însă, la noi, ca popor, este că, în ciuda a tot ce se întâmplă negativ, noi vedem partea plină a paharului. Chiar dacă nu e totul roz, noi vedem un bine, iar asta cred că este salvarea noastră. Să ne unim ca popor mai mult, să înviem cele de mult uitate, să ne iubim, să ne ajutăm..iar apoi putem spune că avem democrație.

democracy_mania-steag-romania-unire

Visul meu pentru o Românie democrată? Este și visul vostru. Este visul tuturor ! Visăm să avem o țară ca Franța, ca Germania, ca Elveția, unde să avem un salariu decent, să putem duce o viață liniștită, fără griji, unde să nu trebuiască să ne ducem mașiniile la reparat din cauza drumurilor cu gropi, unde să avem autostrăzi, unde să avem asigurări medicale 100% decontate, unde să fie curat. Să nu mai zic de Norvegia care are o „mașinărie” în ceea ce privește protecția și drepturile copiilor, iar orice caz minor este semnalat și soluționat imediat. ( trust me..asistent social de meserie). Tu ce visezi pentru România democrată?

P.S.: Vă las mai jos o melodie interpretată de  Tudor Gheorghe, ca o cugetare a democrației.


Articol scris pentru SuperBlog 2019- Proba Democrația în România, între vis și realitate

democracy-mania-logo-300x300

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s